Splinter Cell

Splinter Cell

Instalarea jocului are loc rapid si, fara sa-mi dau seama ce si cum, ma trezesc intr-o hala uriasa cu o grafica splendida, imi vad personajul si aud o voce familiara ce ma pune sa fac diferite chestii.

Un lucru care impresionant de la inceput a fost multitudinea de actiuni pe care "angajatul" sub-agentiei Third Echelon, Sam Fisher, alter-ego-ul jucatorului, le poate intreprinde: sarituri duble folosindu-se de peretii laterali, posibilitatea de a parcurge spatii strâmte, aliniindu-te cu acestea, mersul pe bara, alunecarea pe cabluri, rapelul pe perete si multe altele.  Stiti fazele acelea in care cazi de pe marginile cladirii pentru ca voiai sa faci o saritura la limita? In Splinter Cell nu mai este cazul, tipul se prinde automat cu mainile de margine, un exceptional mod de a te furisa! Jocul se aseamana cu exceptionalul Hitman, deci, amatorii de masacre vor fi cam dezamagiti! Sunt misiuni (ex: C.I.A. Headquarters) in care un singur foc de arma inseamna : "My God Fisher, have you gone insane, the mission is over!".

La capitolul gadgets & weapons agentul tau sta foarte bine, de la arme bine modelate la tot felul de chestii utile in pacalirea sau doborârea adversarilor (sticle + alte elemente din mediu, mini-camere, microfoane laser si multe, multe altele). Majoritatea misiunilor au loc pe timp de noapte, deci vederea in infrarosu si thermal vision-ul nu puteau lipsi. Splinter Cell utilizeaza o versiune radical modificata a engine-ului Unreal,
de la lumini la umbre si mediu inconjurator, totul este facut pentru a impresiona.